Ma enerveaza ca nu am mai scris...parca si titlul asta mi se pare atat de demult...demult ca mine, ca vremea cand ma jucam prin cuvinte, demult de tot...Eu...around. Nimic nou si noi sunt toate, un tumult de trairi, de nebunii si bucurii, de mici zile triste si altele pline de veselie nebuna. Sunt eu...asa cum imi place sa fiu de multe ori, asa cum ma detesc sa fiu cateodata, amestec de buna dispozitie si declin, de zambete si grimase, de iubire, atentie, grija...Am senzatia uneori ca nu stiu sa ma bucur de toate cate le am, apoi imi zic ca asta e viata pana la urma, nu poti trai numai zambind pentru ca altfel nu ai mai stii ce e zambetul...zambetul sau lacrimile...e atat de frumoasa impletirea lor. Alexandra creste, ma judeca si ma iarta, ma tintuieste cu privirea ei de om mare deja...imi place sa o ascult, se teme sa imi spuna dar o face...si imi place cand ma doboara cu privirea ei dezarmanta. Nu am rabdare uneori, imi doresc sa ma refugiez si sa fug de toate, apoi realizez din nou ca nu am de ce, nu as putea trai o zi departe de ei. Facem temele impreuna, ne contram, mergem la shoping si rascolim magazinele cu frenezie, imi place sa ii cer parerea si ea stramba din nas: mami, asta nu iti sta bine, te face prea...sau prea...Apoi plecam mai departe, leganand in maini sacosele pline de cumparaturi, mici prostioare, ne asezam pe o banca, savuram o inghetata, lasam capul pe spate pentru a lasa toamna sa se joace in parul nostru...ca doi copii, unul mare si unul mic, unul cu parul de culoarea castanelor, celalalt cu reflexe argintii pe ici pe colo...
Pe curand!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu