Ei bine da, Amsterdam a fost una din destinatiile in care am vrut neaparat sa ajung in aceasta vacanta. Am reusit si intr-o zi calda si insorita de aprilie, am ajuns in capitala Olandei. Cautarea unui loc de parcare a fost primul lucru important de facut intr-un aras care sta practic pe apa si cel mai mic petec de pamant este extrem de pretuit...astfel nu m-am mirat cand am vazut scris la intrarea in parcarea subterana: 5 euro/ora. Am facut o socoteala, stiam ca mai repede de 8 ore nu aveam cum sa plec de acolo, am zis ca merita si am plecat la drum. Spre Piata Dam, piata centrala care concentreaza in perimetrul ei aproximativ toate obiectivele turistice importante din oras. Prima oprire: Madame Tussauds. Dragut, se pare ca nu la nivelului similar din capitala Angliei, dar plin de vedete mai mult sau mai putin actuale, oameni politici, actori, cantareti, unii reusiti altii mai putin fideli imaginii cu care suntem obisnuiti de pe marile sau micile ecrane. Pret bilet 21 euro adult, 16 euro pt copii. Am iesit dupa ce ne-am fotografiat cu Beyonce, Lenin, Marylin Monroe, Madonna si am ajuns din nou in vestita piata centrala, care surprinzator sau nu, semana izbitor de mult cu un talcioc autohton plin de invartitori si muzici de tot felul. Totul exact in fata palatului reginei Beatrix a Olandei. Am trecut de spectacolul de doi lei si am intrat in palat...am pasit in alta lume: de lux, bun gust si opulenta...pret bilet 7,5 euro de persoana. Dupa un tur al etajului I, am iesit din nou indreptandu-ne spre ceea ce pentru multi turisti, reprezinta punctul de atractie al Amsterdam-ului: Red Light District. Nu stiu cand am ajuns acolo...am zarit pe stanga si pe dreapta faimoasele coffe shopuri in care marijuana, canabisul sunt la indemana oricui are peste 18 ani si un act de identitate la el. Nu poti sa nu te sochezi, oricat de deschis la minte ai fi este totusi un impact puternic vederea magazinelor pline de ciocolata cu canabis, acadele, cafea...totul la 2 pasi de tine. Netentant pentru mine, poate daca as fi fost la 20 de ani da...acum insa cu greu mai pot cadea prada acestor tentatii. Am trecut pe langa ele, am intrat apoi intr-un magazin plin cu tot felul de licori, prafuri, picaturi, ceaiuri, toate cu uzanta mai mult sau mai putin sexuala, am facut poze, am iesit si am vazut mai departe, la streasina unei intrari un felinar rosu...Era miezul zilei dar lumina lor ajungea pana la mine. Nu m-am oprit din mers si am pasit cu fascinatie parca in lumea vitrinelor...aproape ca la muzeu, lume multa, dornica sa vada libertinajul dus la extrem, legalizarea celei mai vechi meserii din lume...nimic nou si totusi din nou, nu am putut sa nu simt un soc. Auzisem, e altceva insa cand lucrurile astea ti se perinda prin fata ochilor; fete de tot felul: tinere, batrane, frumoase, slabe, grase, albe, negre toate stand in camarutele lor micute ca niste custi si privind cu dispret multimea care se perinda curioasa prin fata lor...ei bine, da...ele ne priveau cu un oaresce dezgust, vrand parca sa transmita dincolo de geamurile camerelor lor: ati venit aici pentru noi, fie doar si sa ne vedeti...Nu se inghesuiam clientii la usile lor, o singura persoana negocia tariful la geam (culmea, era o femeie) si un singur individ am vazut iesind, tragand parca rusinat usa dupa el. parca imi era jena sa privesc toata aceasta lume, am vrut sa fac poze dar cineva s-a uitat urat...apoi mi-am dat seama ca este o prostie sa cred ca am voie sa fac poze intr-un astfel de loc. La fel de usor cum am intrat, drumul m-a dus departe de faimosul cartier...lasand in urma un miros de ceai aromat, poate prea aromat ca sa fie doar un simplu ceai. Am plecat mai departe, am umblat pe stradute mici si inghesuite cu cladiri vechi si atat de frumos randuite si mi-am dus pasii pe podetele ce traverseaza Amstelul din 100 in 100 de metri. Se facuse dupa amiaza si lumea iesea de la servici. In acest oras in care un loc de parcare este valoros ca si o oaza de apa intr-un desert, lumea a invatat sa traiasca si sa se adapteze. Biciclete. Mii, zeci de mii...de la copii si pana la oameni de 70-80 de ani, toti merg pe bicicleta. Se terminase programul intr-o companie si am fost uimita sa vad oameni imbracati la 4 ace, in costume Armani cu geanta de laptop si iphonul la ureche, femei in deux pieces si pantofi cu toc...toti pe biciclete. Si nimeni nu se gandea ca este degradant sa se urce pe doua roti in locul unui jeep...si nu am putut sa nu ma gandesc din nou ca noi romanii nu vom putea fi asa niciodata.
Am continuat sa merg cu toate ca ma usturau talpile, dar ma atragea fiecare straduta ce se deschidea in fata mea, as fi vrut sa nu ma opresc din mers...am terminat insa ziua cu o plimbare cu vaporasul pe canale. Pret 9 euro de persoana. Un tur de o ora, ghidul ne-a condus pe canalele strajuite de cladiri vechi...prin geamurile larg deschise vantul ne racorea si ne imbia sa visam...si acum, cand ne-am reintors acasa am senzatia ca asta a fost calatoria mea: UN VIS FRUMOS.
Ma enerveaza ca nu am mai scris...parca si titlul asta mi se pare atat de demult...demult ca mine, ca vremea cand ma jucam prin cuvinte, demult de tot...Eu...around. 
