Pilotii nu mor niciodata. Ei decoleaza si nu se mai intorc...

Nu plecasem dar m-am intors, simteam nevoia sa scriu... Sunt furioasa, suparata, trista. Te trezesti dimineata, bei o gura de cafea, pregatesti copilul pentru scoala, pleci la serviciu, toate merg bine sau cel putin asa pare...Nu realizezi (sau atat de rar) ce frumos straluceste soarele, ce nostalgic fosnesc frunzele cand te joci cu picioarele in ele, ce minunat e cand ai parte de toate astea. Apoi un telefon (o sa ajung sa le urasc) imi sparge linistea: "...a cazut un avion la Campia, pilotii nu s-au salvat." Sec. Inchid telefonul si raman nemiscata, de ce-urile ma chinuie, creierul amorteste si refuza sa creada. Negarea. Am ramas asa, cu ochii in gol si fara suflare parca, gandul egoist mi se strecura in minte...el e bine, e bine...
Au plecat doi ingeri la escadrila din cer...Numai cei ca ei pot intelege ce este zborul, ce inseamna sa te ridici sus, sa fii aproape de D-zeu, sa atingi norii si sa simti pasarea de fier cum ti se supune, salbatica si rece, cum uneori nu te mai asculta si atunci nu ramane decat sa iti intinzi propriile aripi si sa zbori pentru totdeauna...
Dumnezeu sa ii odihneasa in pace!