Te-am asteptat mai mult decat am facut-o vreodata si cand te-am vazut acolo, in pragul usii am simtit ca incep sa traiesc din nou. Nu am putut sa imi stapanesc lacrimile, nu am putut sa nu te strang langa mine si sa nu imi doresc sa nu mai pleci niciodata.
Mi-a fost frica, teama...o teama ce nu o puteam controla desi incercam din rasputeri sa nu o las sa ma cuprinda, sa imi acapareze mintea, gandurile...Am strans perna pe langa mine si am ramas asa, nemiscata, ghemuita in mine, ca si cum m-as fi aparat de ceva ce ar fi putut sa imi faca rau.
Nu am dreptul sa iti cer nimic...poate doar promisiunea ca te vei intoarce mereu acasa, la noi...
Mi-a fost frica, teama...o teama ce nu o puteam controla desi incercam din rasputeri sa nu o las sa ma cuprinda, sa imi acapareze mintea, gandurile...Am strans perna pe langa mine si am ramas asa, nemiscata, ghemuita in mine, ca si cum m-as fi aparat de ceva ce ar fi putut sa imi faca rau.
Nu am dreptul sa iti cer nimic...poate doar promisiunea ca te vei intoarce mereu acasa, la noi...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu