Zilele trec incet, una cate una...e luni, e marti...apoi sambata duminica...si din nou luni, marti...e primavara, e vara...ninge, apoi pomii se imbraca in alb, in verde, in ruginiu. Zile aparent la fel dar mereu altele, anotimpuri ce trec prin noi, si peste noi...
Ma privesc si ma incrunt, apoi zambesc pentru ca in cele din urma sa ma incrunt din nou. Sunt eu, mereu eu, aceeasi si totusi mereu alta, fetita, adolescenta, iubita, femeie, mama...si ma gandesc ca intr-o zi ma voi privi din nou si voi adauga la ceea ce sunt acum altele si altele...bunica...batrana...pana cand voi inceta sa ma mai caut si sa ma intreb ce anume mai urmeaza sa fiu...
Ma privesc si ma incrunt, apoi zambesc pentru ca in cele din urma sa ma incrunt din nou. Sunt eu, mereu eu, aceeasi si totusi mereu alta, fetita, adolescenta, iubita, femeie, mama...si ma gandesc ca intr-o zi ma voi privi din nou si voi adauga la ceea ce sunt acum altele si altele...bunica...batrana...pana cand voi inceta sa ma mai caut si sa ma intreb ce anume mai urmeaza sa fiu...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu